Asociația “Milioane de Prieteni” a înființat la Brașov în 1998, Azilul de Câini fără stăpân, singurul loc unde aceste ființe nedorite de nimeni au găsit un colțișor unde să nu mai fie hăituiți, bătuți, alungați, schilodiți, și în final omorâți. O oază de pace și speranță, pentru ca în decurs de 10 ani de la înființarea azilului, 2307 de câini să fie adoptați în țară și în străinătate. Mulți dintre câinii care au fost printre primii refugiați ai acestui azil, și-au sfârșit zilele printre noi, fără a mai fi putut vreodată să se tăvălească în iarbă, să alerge liber sau să aibă alături un stăpân. Dar cel puțin au avut un castron de mâncare, o mângâiere din când în când de la îngrijitorul care se ocupa uneori de câte 200 de câini, au avut un nume și au fost la adăpost de războiul de după zidurile azilului.
În azilul asociației au fost castrați 8537 de câini și pisici și nu numai animale fără stăpân, ci și cele a căror proprietari nu au posibilitatea materială de a steriliza animalul de companie. Numeroase campanii de sterilizare gratuită, adopție și educație au fost organizate de-a lungul anilor cu suportul generos și dezinteresat al reprezentanților presei scrise și televiziunilor locale. Azilul de câini de la Triaj a fost construit în întregime din fondurile asociației, la care s-a adăugat ajutorul financiar a două mari fundații de profil din Germania și Farnța, respectiv BMT (Bund gegen Missbrauch der Tiere) și Fundația Brigitte Bardot
La fel și pentru hrănirea, îngrijirea și toate actele medicale, acești doi mari prieteni ai animalelor, prin donatorii lor, oameni străini de tara noastră, de câinii noștrii, au contribuit 10 ani, oferind o șansă la viață a unor animale nevinovate, condamnate la moarte doar pentru că s-au născut în România. Câțiva sponsori privați din Germania, Franța, Anglia, Canada, au ajutat asociația să-și îndeplinească
misiunea : aceea de a nu refuza niciodată salvarea unui animal. Din păcate, după zece ani, bilanțul nu este pozitiv. Deși în România de azi există legi în concordantă cu legile europene, Asociația noastră se confruntă încă cu animale schingiute, chinuite, pui de câini și de pisici abandonați și zeci și sute de câini exterminați în fiecare an.
Azilul din Triaj oferă “azil” la 700 de câini în prezent, toți fiind sterilizați, microcipați, îngrijiți atât cât ne permit condițiile existente și cărora li se oferă șansa adopției. Dar privindu-i după gratiile care interzic libertatea la care au dreptul, nu încetez să mă întreb dacă cel mai bun prieten al omului este câinele. Este oare și omul cel mai bun prieten al câinelui ? Și mă mai chinuie o întrebare care s-a născut din experiența dobândită în cursul acestor ani grei de luptă pentru cauza câinilor : Sunt oare toți cei care au un câine sau o pisică acasă, iubitori de animale așa după cum se pretind, iubindu-și și răsfățându-și animalul pe care-l au, cu toate că știu că zeci de alte ființe la fel, sau chiar pui ai animalului pe care-l au, zac în stradă, cerșesc o bucățică de mâncare, și sunt în pericol să fie prinși și omorâți de hingheri ?
